Bioshock

Inca un shooter. Nu orice shooter. The tata-lor shooter.

Poate am imbatranit. Poate sunt stresat si nu mai am rabdare.

Inainte instalai jocul, intrai in menu, eventual faceai un pic de ordine prin taste si dadeai drumul la kilareala. Sange peste membre sfartecate, sunete de ti se facea parul maciuca chiar si in timpul zilei, dar toate astea ti se pareau super.

Intai am avut placerea sa joc Return to the Castle Wolfenstein, apoi Painkiller si addon-ul lui, iar in cele din urma Quake 4 si Doom 3. Addon-ul de la Doom nu l-am jucat dar l-am vazut la Mediagalaxy cu 30 RON.

Intre Painkiller si Quake 4 am jucat Half Life 2 si Episode 1. Episoadele 2 si 3 sunt asteptate acum in toamna lui 2007. Insa aici vorbim de altceva. Jucatorul nu trebuie sa omoare atatia inamici fara sa judece un pic. Avem parte de ceva puzzle-uri ca sa avansam in niveluri, dar erau un pic simplute si nu frustrante.

Iar acum ajungem in sfarsit la destinatie: Bioshock. S-a terminat cu configurarea tastelor si apoi fun. Incepem povestea, ne minunam de grafica, wow cat de bine si real arata… si vin baietii sau fetitele rele sa ne casapeasca.

Tragi, schimbi arma, te omoara, nu stii de unde, reiei salvarea, apuci sa mai omori 2, iar te omoara si parca incepi sa iti dai seama ca ceva nu e in regula.

Te intorci la manual, dai un ochi pe net, mai vezi un filmulet si iti pica fisa: REAL nu inseamna numai grafica, dar si gameplayul a fost impins dincolo de real, undeva destul de mult in imaginatie. Iar daca ai pornit jocul doar ca sa scapi de stress, asta nu e bine: trebuie sa ai ceva imaginatie, si sa fie pornita si ea atunci cand incepi jocul.

Incepi sa modifici armele, incepi sa te modifici pe tine ca si personaj, incepi sa modifici mediul inconjurator (automatele de sanatate, camere de supraveghere, roboti, turele, miniboti zburatori cu lame taioase si mitraliere) in toate felurile posibile (din graba, pentru ca vrei fun si nu sa stai sa citesti ce scrie acolo, tu vrei sa kilaresti): ba sa te ajute pe tine in mod direct, ba sa ii otraveasca sau sa ii atace pe inamici… etc. Si toate astea in ritm alert, ca aia sparg usa si nu au timp de buna ziua, sar pe tine imediat.

S-a dus dracu’ fun-ul. Auzi la ei, cica sa stai sa gandesti. Nu vreeaaau, eu vreau sa-i bubui. Ete, azi nu se poate.

Va trebui sa amesteci Day of the tentacle cu The curse of the Monkey Island si un pic de Syberia (ambele daca se poate) pe langa bum, incarcat, bum, gasit munitie, incarcat, bum, bum.

Nu mananc rahat turcesc. Toate joacele pe care le-am zis au fost minunate pentru mine. Vi le recomand din toata inima.

Cand o sa mai am timp un pic (poate inainte sa apara HL 2 si 3) o sa incerc sa joc si Paradise, tot de la Benoit Sokal, indiferent de ratingul lor.

Dragi baietei si fetite, luati un mouse bun, o pozitie confortabila si go go go!!!

Mai multe detalii pe Gamespot.