Teste

Bun, am plecat cu ceva treaba la Bacau. Si pentru ca, virgula, calatorului ii sta bine cu drumul, am plecat dis de dimineata, la ora 6:00.
Ca mijloc de transport am ales trenul. Microbuzul, autocarul sau avionul nu mi s-au parut potrivite, ori din pricina inghesuielii specifice, ori din cauza pretului prea mare.
Cu un IC (InterCity) la clasa I am platit "doar" 98 RON, avand ca punct de plecare Bucurestiul.

Gara de Nord nu mi s-a parut chiar atat de mult schimbata fata de studentia mea, cand foloseam des trenul. Dar cum "mai marii" si "mai inteligentii" sefi ai SNCFR au considerat ca anumite rute nu aduc profit, au sistat aproape complet trenurile care ajutau foarte multa lume sa-si rezolve treburile personale.
Intr-adevar, erau multi "blatisti", dar majoritatea isi cumparau in mod corect biletul.
Deoarece au ramas foarte putine trenuri in circulatie, pe o cale de rulare nemodernizata de foarte multi ani, avand si ele un aspect murdar, deteriorat, existand posibilitatea si unor furturi, si mai multa lume a inceput sa renunte la calatoriile cu ajutorul trenurilor romanesti.

Iata-ne in fata unei situatii cel putin jenante: o tara "paralizata" din cauza furturilor masive de capital, vinderii garniturilor de tren (si asa putine) la fier vechi, dar totusi supravietuind datorita "rechinilor" (asa cum au fost ei denumiti de catre sefii SNCFR, speriati ca nu vor mai avea profit) de transportatori ce au vazut oportunitatea si au investit in flote masive de microbuze si autocare.

Tot acei sefi SNCFR (observati faptul ca am scris compania de 3 ori pana acum, tocmai pentru a observa acele 2 litere de inceput: SN, adica Societatea Nationala), fiind pusi in fata unei obligatii europene de a moderniza infrastructura (foarte des folosit acest cuvant) feroviara, au inceput sa strige sus si tare ca au nevoie si de mai mult timp la dispozitie, cat si de mai multi bani, acesti bani fiind ceruti chiar din fondurile tarii, stransi din buzunarele tuturor cetatenilor.

Aproape ca am sfarsit povestea. Sa revenim la oile noastre negre.

Pentru a alege trenul cu care sa-mi satisfac placerea de a calatori, am folosit pentru informare, chiar site-ul aceleiasi societati nationale feroviare.
Site-ul e util, chiar daca are un aspect invechit. Pe de-o parte, aspectul nu prea conteaza atat timp cat functionalitatea este cel putin satisfacatoare.
Am aflat astfel cate trenuri pleaca din Bucuresti, de la o anumita gara (Nord in cazul meu), la ce ora pleaca fiecare, cat dureaza calatoria, care este tipul garniturii feroviare, ce clasa de confort pot sa aleg si mai ales pretul calatoriei.

Pe directia Bucuresti - Bacau am fost pus in situatia de a alege primul tren ce pleaca din Gara de Nord, cel de la 6 dimineata, deoarece, chiar daca durata calatoriei era asemanatoare cu a celorlalte variante, oferea 2 clase de confort.
Puteti spune ca diferenta intre cele doua clase nu este deloc semnificativa. Intr-o anumita masura, aveti dreptate. Dar aici mai conteaza si un alt aspect: tipul trenului.
La un Rapid sau Accelerat (apropo, stiati ca exista clasa I si la Personal?), in momentul de fata trenurile au un aspect modern la exterior: sunt de obicei compuse din 2 vagoane automotoare, acelea cu forma alungita si frumoasa. Dar in interior, organizarea locurilor de calatorie pentru clasa I este asemanatoare cu cea de la clasa a II-a, cu un aspect deschis, disparand "compartimentul", ferestrele fiind mari, luminoase, dand senzatia de spatialitate si confort, dar diferenta intre cele doua zone este facuta pur si simplu de un numar.
Ce conteaza ca o persoana sta la clasa I cand la jumatate de metru exista locurile pentru clasa a II-a, intesate de lume si de bagaje? Ca sa ajungem pe locul de clasa I trebuie sa inaintam prin marea de oameni de la cealalta clasa. Zgomot exista, mancare exista, mirosuri si mai si.
Aceeasi situatie exista si pentru majoritatea InterCity-urilor.

Dar totusi, unele au fost pastrate cu aspectul lor un pic invechit: vagoane masive, accesul pe usi inguste, podea la nivel coborat dar nu foarte, indicatoare tip ecrane din matrici LED pe exteriorul vagonului, in apropierea usilor. Pe langa acestea, vin plusurile: chiar daca nu exista nici aici conceptul vechi de "compartiment" cu 6 sau 8 locuri, vagonul este impartit de obicei in 2 zone nedespartite de usi de acces, locurile de calatorie sunt amplasate pe scaune individuale, destul de comode, destul de largi cat sa incapa si persoanele un pic obeze (lasati chestiile cu "politically correct").
In plus, ferestrele sunt si ele destul de mari si luminoase, chiar daca nu au marimea celor de la modelele noi Rapid si Accelerat.
Pe langa asta, exista si prize de alimentare cu curent alternativ 220V (desi, din cate stiu eu, standardul s-a schimbat in 230V c.a. de ceva vreme) ce pot fi folosite pentru alimentarea telefoanelor mobile, laptopurilor sau celorlalte dispozitive electronice ce dispun de sursa externa de energie.

Suprinzator, pe langa aceste aspecte moderne (sau poate nu e deloc surprinzator), au ramas mostenire mici relicve: acele mici agatatoare metalice pentru haine. De ce spun "relicve"? Ei bine, nu stiu daca am ales bine cuvantul. As putea folosi "ieftine" de exemplu, sau "urate", sau "nefinisate".
Acele agatatoare metalice sunt dintr-un aliaj, probabil aluminiu, avand defecte vizuale specifice operatiunii de turnare in forme, neavand marginile slefuite sau chiar suprafetele. Acest lucru poate duce pe langa murdarire prin acumularea prafului, grasimii si transpiratiei de pe degete, fum, cat si la accidente (taieturi, intepaturi).

Trecand acum la usile de acces de pe culoarul vagoanelor, exista un mic detaliu de functionare: deschiderea usilor se face atat apasand butonul de acces aflat in imediata apropiere, cat si prin tragerea laterala (culisare) folosind manerele, dar in schimb, inchiderea se efectueaza numai automat, dupa expirarea unui timp anume, de obicei intre 5 si 10 secunde sau prin apasarea aceluiasi buton, incercarea mea de a folosi manerele a dat gres. Sigur, tine de normele de securitate, posibilitatea de actionare (deschidere) manuala in cazul in care cea electrica da rateuri (in eventualitatea unor incidente/accidente).

Suplimentar, exista si lumini actionate manual, fiecare masuta avand cate o lampa actionata de un buton destul de mare si rosu pentru a fi vizibil si accesibil. Pe langa aceste lumini, deasupra locurilor mai exista cate o sursa de lumina actionata tot de un buton maricel si rosu de acelasi tip ca mai devreme, dar am impresia ca se bazeaza pe un LED, care nu focalizeaza prea bine si nu are o putere mare, ci doar suficienta cat sa nu iti bagi degetele in ochi.

Acum trecem la capitolul conectivitate.
Folosesc la scrierea acestui post un laptop obisnuit, continand un modul wifi b/g, dar nu il folosesc in acest moment. In schimb folosesc un modem USB de la Orange, din acelea mici si negre Huawei 1552.
Desi abonamentul este cel de 7,2Mb/s, modemul se conecteaza chiar si in Bucuresti cu 3,6Mb/s pe 3G+.
Acum, in timpul calatoriei, dupa 1 ora de la plecare, modemul a pierdut conexiunea de cel putin 3 ori, iar ultima data a afisat o viteza de conectare de 230kb/s.
Da, atat kilo, cat si biti.
Va dati seama cat a stat sa incarce 3 site-uri, unul continand stiri (si alte obiecte flash pe langa text), altul fiind chiar infofer.ro iar cel din urma fiind gmail cu al lui javascript.

Era sa uit de sunet. Da, anunturile care se fac de catre conducatorul trenului sunt in general pertinente, politicoase si la obiect.
Dar din cand in cand, sunetul se aude intrerupt, ca si cum ar fi transmis digital si nu are destula latime de banda. Cei care au jucat Half Life (2) cunosc fenomentul "stuttering".

Deocamdata, impresia generala este buna. Lume putina, tacuta, mai citeste ziarul, mai vorbeste cate unul la telefon desi tare, o face scurt.
Acum voi incerca sa inchid conexiunea modemului si sa descopar ceva retea wifi, daca o furnizeaza trenul.
Am gasit o retea "SMC" securizata WPA2, dar nu am acces. Oare de unde o fi? Trec in acest moment printr-un sat, am mai gasit vreo doua retele nesecurizate, dar nu vreau sa risc folosindu-le (nici nu as putea, deoarece trenul se afla in miscare).

Asa ca inchei aceasta polologhie, conectand modemul, facand o copiere a textului in clipboard si sperand ca butonul de "publish post" sa functioneze (de aceea am copiat preventiv textul).
Mda, se pare ca modemul nu mai vrea conexiuni, afiseaza un E cu 4 liniute (Edge), cautand reteaua (desi telefonul are semnal bun) si negociind transferul in mod continuu.
Incerc sa am rabdare, mai am 3 ore de drum. Dupa o indelunga chinuiala, dupa 20 de incercari nereusite, am inchis aplicatia Orange. Conectarea la retea s-a facut dupa ce am repornit aplicatia.
Ca sa nu va mai zic de cele 2 zile pierdute incercand sa o instalez si sa ma conectez. Se pare ca driverele instalate automat nu sunt bune, asa ca le-am ales manual, dupa ce mi-am tras vreo 3 pumni in cap ca nu m-am gandit mai devreme la asta. Iar helpdesk-ul Orange m-a sunat pe al vreo 6 seara, de pe un telefon fix de nu intelegeam nimic atat din cauza calitatii cat si din cauza zgomotului din tramvaiul in care ma aflam. Desi sesizarea am facut-o la ora 11 dimineata.

Va doresc sa aveti si voi calatorii linistite si placute.