Romania, TREZESTE-TE!

11 iunie 2010 a fost dedicata Noptii Albe a Galeriilor.

Cu aceasta ocazie, diverse galerii si artisti au incercat sa descreteasca fruntea romanului truditor, sa-i ofere o clipa de relaxare si confort.

Unii artisti au depasit spatiul galeriilor si au incercat sa se apropie de public prin diverse alte metode, de exemplu alegand o locatie destinata plimbarilor si relaxarii.

Una dintre aceste locatii a fost Parcul Carol, din Bucuresti.

Cu cateva ore inainte de deschiderea oficiala a evenimentului, cativa artisti trudeau la construirea instalatiei.

Cu cateva cuburi din materiale reciclate (tabla subtire provenita de la dozele metalice de bauturi alcoolice si non-alcoolice) si ceva figurine din polistiren, treaba a fost rezolvata la timp.

Iata opera completa.

Credeti cumva ca a rezistat pentru posteritate? Sau macar o luna de zile? Intemperiile naturale erau probabile, dar poate, ar fi rezistat.

Sau poate o saptamana?

Nici macar o zi?

Da, nici macar o zi!

Si asta, nu din cauza intemperiilor naturii.

Ceea ce vedeti in imaginile de mai jos este rezultatul subculturii, a telenovelelor, a fotbalului, gratarului, micului, bauturii si manelelor cu care a fost indobitocit poporul roman.

Ani de plimbat caini, sters copii la cur, construit vile, cules capsuni, spalat WC-uri prin Italia, Spania, Grecia si alte tari care au nevoie de mana de lucru ieftina.

Ani in care hainele romanesti au fost aruncate la gunoi si inlocuite cu bluze cu sclipici, geci cu maneci lungi si fara spate sau burta, geci cu puf la guler, blugi cu strasuri si brelocuri cu marci de masini vazute doar in poze.

Toate astea asezonate cu telefoane de peste 1000RON, tronand pe masa, langa berea de la terasa, dar continand doar 2 Euro pe cartela prepaid, si aia expirati. Completati pe mess de 5 ori pe zi cu "da si mie un euro, traiti-ar ma-ta".

Ani dupa are odraslele lor tipa, urla, vandalizeaza in vazul public fara ca parintii sa intervina deloc in educatia lor, sau pentru linistea celorlalti. Nesimtirea este la ea acasa, aici in Romania.

Pai ce, de asta ne-am dat viata la REVOLUTIE, sa nu avem libertatea de a face ORICE?

Asa gandeste acum romanul, intelegand prost conceptul de libertate.

Iata ce a mai ramas din instalatie, a doua zi.

Sunt profund dezamagit. Nu cred ca tara asta va mai avea un viitor. Am ajuns de rasul Europei, lumii. Am ajuns babaul din poveste.

Imi e rusine ca sunt roman. Serios. Imi pare rau ca spun acest lucru, dar mi-e rusine.

Nu sunt student, elev, patron, batran. Sunt o simpla persoana, angajata, muncind pentru bani, reprezentand firma atat in tara cat si in afara, dar atunci cand sunt invitat sa vorbesc despre tara mea, amintirile despre bogatiile tarii, frumusetile naturii si ospitalitatii oamenilor sunt estompate.

Nu mai stiu ce sa spun. Nu stiu cu ce anume sa-mi reprezint nationalitatea.

Hai sictir, imputitilor din mijloacele de transport in comun, nesimtitilor din trafic, ignorantilor functionari care nu stiti ce inseamna cursorul ala clipitor, ne tineti in picioare in timp ce va chemati alti colegi ignoranti sa va ajute cu programul ala de contabilitate/facturare/baze de date care v-a fost implementat acum 10 ani si pentru care v-a fost platit cursul de operare, hartogarilor si birocratilor ce v-ati facut averi pe spinarile noastre.

Hai sictir voua, parintilor si copiilor vostri.

Muriti in spume!